and i'm a King..in my loneliness

Numai din pricina rusinii se intampla toate cate se intampla,spune undeva Dostoievski se gandi pe nerasuflate Grigori Vavilon

.Exista undeva in noi , rusinea de a nu fi dat un sens precis existentei noastre ,si de a nu figura cumva niciodata si in nici un fel pe esichierul plin de demnitate al fiintei umane.Si e las acela dintre noi care i care..nu recunoaste in ruptul capului cum ca doar moartea celorlalti mai poate avea un efect curativ asupra noastra.Mult mai dureros este faptul ca ne intristam cu fiecare dintre victoriile noastre ,mereu infricosati de tributul platit Cerului pentru faima noastra,pentru farama noastra de fericire, mereu cu teama gratioasa de a fi pasit calcat pe pamantul, pe florile ori pe iarba Altuia! In atare conditii, fericirea nu mai poate deveni decat un bun comun,iar binele pe care il faci iti poate sluji numai tie,fiind prin esenta inutil pentru societate, iar pacatul nostru nu poarta asadar decat ceva din putina generozitate a sufletului fata de timp.Rostul cel mai de seama al filosofiei ,pe care mai toti il ignora, trebuie sa fie numaidecat reducerea la tacere la absolut ,de a i raspunde poate chiar si in mod imbecil intrebarilor sale,fara a i fragmenta insa filosofului intreaga sa viata si mai ales fara a-l face partas unei cauze pierdute ..to be continued..Rostul filosofiei conchise Grigori Vavilon ,fara a mai sta prea mult pe ganduri,rostul filosofiei este sa te imbraci in sinucidere.sunt sagetat in lung si n lat de un poem numit pacat

despre inutila arta a filosofiei

Orice filosofie valoreaza cu adevarat ceva doar in clipa in care ai inceput sa o urasti din toate adancimile fiintei tale,...se gandi Grigori...fiindca filosofia in principiu e harazita cu darul pierzaniei,cu o perfida cochetare a individului cu abisul ,rolul ei insa ca de altfel rolul oricarei arte este acela de a te reconcilia cu tine insuti..de a te elibera de propriile porniri pe care le ai inca de la stramosul Satan.Iar arta e un fel de rechizitoriu..in care masinaria aceasta complexa numita om,mai mereu capabila de a se indoi de sine confera filosofiei valentele unui adulter intre figuri de stil..Da,daa... filosofia.nu i de fapt .. decat adulter intre figuri de stil.Incercarea animalica de a te descompune pe tine insuti fara a-i deranja prea mult pe ceilalti.Asta am vazut eu mai mereu in orice intr-un eseu filosofic.Filosoful nu tipa dupa libertate,fiindca aceasta nu i decat o religie a gnomilor.El se bucura prea mult de libertatea sa interioara pentru a mai tine cont de zecile de mii de generatii pasagere sau de orice contemporaneitate.Si in cel mai fericit caz o filosofie veritabila este de a dreptul incompatibila cu traiectoria, cu devenirea istorica a oricarui popor.Iar orice artist se dovedeste a fi la urma urmei un mort cu trupul intre mortii cu sufletul.

Povestire Zen

Un discipol s-a dus la maestrul sau intrebandu-l:Invatatorule, ce este iubirea?
La care maestrul privind atent cum se jucau pestii dintr-un lacusor, ii raspunse:
Nu stiu...intreaba-te pe tine, ce este iubirea. Iubirea este atunci cand..nu ti poti inchipui ziua de maine..fara celalalt ,raspunse fara sa clipeasca discipolul.Gresit..ii raspunse maestrul.A iubi inseamna a ti inchipui in toate zilele cum ca celalalt este fericit, impacat.. bucuros...chiar si fara tine.
Cata dreptate avea batranul.